antreprenor si CEO?
“Organizations tend to evolve in ways that are inherently resistant to entrepreneurship. Yet Entrepreneurship is instrumental for ensuring the long-term sustainability of any enterprise.” (Properties of balance: A pendulum effect in corporate entrepreneurship, Michael H. Morris, Jurie van Vuuren, Jeffrey R. Cornwall, Retha Scheepers)
…o consecinta a acestui paradox este data de faptul ca in marile corporatii existenta unui manager prost, creeaza premisele aparitiei ‘microbului’ antreprenoriatului in rindurile angajatilor, din pacate nu vorbim despre intraprenneurs ci despre entreprenneurs, respectiv un exod al factorilor de dezvoltare (adica angajatii cu initiativa)… angajatii care sunt expusi pe parcursul vietii corporatiste la o varietate de discipline (recte- domenii de activitate), care beneficiaza de programe de instruire platite de companie, care se dezvolta si au ’sansa’ ulterior de a lucra cu un incompetent drept sef (din varii motive gen promovari din exterior, restructurari, etc), nu este de mirare ca aleg o cariera pe cont propriu…
…partea tembela din tot acest expozeu, este ca 75% din cei care au pornit un business din acest motiv, ajung sa faca greseala vietii lor incercand sa-si asume in afara de rolul de fondator si rolul de CEO… pentru ca au autoritatea sa o faca nu pentru ca au competenta sa o faca… poate ca initial erau persoana potrivita pentru cumulul de functii dar pe masura ce business-ul se dezvolta competentele trebuie adaptate… fondatorul trebuie sa creasca odata cu compania, lucru care in majoritatea cazurilor nu se intimpla datorita orgoliului, refacandu-se cercul vicios care a generat plecarea antreprenorului din mediul corporatist… astfel ajungi sa fii un sef idiot, al caror angajati vor pleca sa-si dezvolte propriul business…
…am intilnit de-a lungul timpului CEO autonumiti in functie, care aveau probleme sa citeasca documente financiare, nu puteau comunica eficient, nu au construit niciodata o forta de vanzare, un business plan si care nu aveau nici un fel de abilitati operationale… dar aveau taria sa recunoasca acest lucru si sa simta momentul de la care toate aceste lucruri trebuiau facute de oameni cu competentele necesare… pentru toti acestia a fi antreprenor este un stil de viatza, decent, mai mult decit ideea de a te imbogati peste noapte…
…pentru restul exista firmele de consultanta… looool
sau mai rau:
“…Cisco founders were tossed from their own company. Steve Jobs from Apple was tossed by the guy he brought in to run the company…” iar recent: Martin Eberhard
Noiembrie 30th, 2009 at 4:02 pm
Super interesant postul tau. Oare problema asta apare doar din cauza orgoliului? Sau si din alte cauze, sa zicem ca respectivul fondator nu stie sa delege. Sau delegarea tine tot de orgoliu pana la urma?
Si poate fondatorul se gandeste: daca aduc un CEO, eu ce mai fac? Imi pierd firma? Imi pierd autoritatea? Puterea? Pierd succesul la femeile de afaceri? (kidding).
Iar acum te intreb, exista trainguri specializate pe tema asta? Li se face reclama? CIne educa piata tinerilor antreprenori? Stiu ca nu vrea nimeni sa-si asume si un rol educativ, dar pe afara multe firme ofera seminarii gratuite ca forma de marketing si nu se feresc sa face “knowledge share” (cam cum faci tu aici pe blog). Si ca tot a venit vorba, in ING am auzit eu prima data sfatul “informatia se da la schimb, nu pe degeaba”. Mai grav este ca era vorba inclusiv de informatia interna a firmei pe care daca cica o detineai ajungeai sus. hihi
Cat despre Cisco founders, mr. Jobs si altii aflati in aceeasi situatie, Darwin i-ar spune evolutie
By the way, incerc si eu sa fac ceva pe cont propriu si cand iti citesc posturile ma deprim cand ma gandesc cat sunt de departe. Niste “coaching” online nu dai?
Noiembrie 30th, 2009 at 8:08 pm
@ataraxia: Andreea, incet suflete, azi esti de-a dreptul prolifica, loool… sa o luam pe rand:
-apropos de intrebarile pe care si le pune un fondator… in mod normal el ar trebui sa fie vizionarul, nu executantul… am un ‘caz’ superb pe aceasta tema, un individ absolut ‘dement-ial’, a carui singura menire in firma lui este sa produca cele mai nebunesti idei de business, rolul directorului sau si a celorlalti fiind sa le puna in practica, iar al meu ca si consultant sa-l temperez pe el pe de o parte, si sa-i motivez pe ei pe cealalta… sa revin: daca singurul lucru la care te pricepi este sa ai idei, ar trebui sa fii suficient de pragmatic sa-i lasi pe ceilalti sa le aduca la viatza (problema este ca ideile multora sunt fie proaste fie imposibil de pus in practica, caz in care sintagma nefericita este- mai bine decit mine nu stie nimeni ce e de facut… de aici trauma celorlalti)
-practic nu cred ca trainingul ajuta foarte mult aici, poate un pic de psihanaliza (loool, citat din acelasi fondator de care aminteam mai sus…), si daca asta ajuta atunci rolul consultantului este de a face psihanaliza… esential este sa fi trecut tu insuti prin asa ceva, altfel este inutil, intrucat nu vei fi convingator…
- ING este o corporatie ’scoala’ pentru doua categorii de traininguri- cum sa faci lucruri si cum sa nu faci lucruri in egala masura… problema cu cele negative am asociat-o intotdeauna cu o persoana / o functie in spetza, nu cu o cultura corporatista – problema rezida in faptul ca orice cultura este alterata de indivizii care o definesc… de aici momentele proaste ale ING in anumite perioade
-despre sfaturi online, sigur, ma poti intreba oricand, orice…
Noiembrie 30th, 2009 at 11:16 pm
Imi cer scuze pt spamul facut cu comentarii, dar am lipsit din peisaj o vreme si m-a apucat cheful de discutii. Si cum tu ai subiecte foarte interesante…
Ma gandeam la ceea ce ai spus tu. Dar consultanti care stiu sa faca si psihanaliza (pe bune) sunt destul de rari si nu cred ca oricine si-i permite. Ca sa nu mai spun ca poti avea nesansa sa dai peste un pseudo-consultant dar habar nu are ce si cum aplica.
Cum se numeste consultantul asta care stie si psihanaliza, si management si de toate?
Decembrie 1st, 2009 at 11:49 am
@andreea: as vrea sa am doar astfel de spam, lool… ok, cand vorbesc de psihanaliza, nu ma refer la ideea de practician cu atestat si state vechi, ci la simpla intelegere a fenomenului uman si a motivatiilor care guverneaza anumite comportamente in anumite situatii… in contextul in care activitatea de consultanta presupune initial o analiza nu doar a organizatiei in sine ci si a tipologiilor umane, cred ca este de bun simt sa incerci sa intelegi interlocutorul in profunzimea sa, astfel nu risti sa te compromiti prin chix-uri la finele contractului… raspunsul la intrebarea din finele postului? multilateral dezvoltat, loooooooooool…