inapoi in …viitor
…ce-am invatzat in 3 ani de antreprenoriat?
in primul rind ca in lipsa unui capital propriu, atunci cind te bazezi pe un parteneriat, nu trebuie sa fi dovedit deja reale abilitati antreprenoriale, dar este absolut necesar sa arati ca poti duce lucruri la bun sfarsit, ca esti creativ, determinat si istet…
nu trebuie sa prezinti lucruri dovedite/stiute, cunoscute deja…atunci cind sunt deja cunoscute, acestea tind sa devina neinteresante pentru cei ce vor sa investeasca…
m-am convins ca sa faci lucruri, sa ‘construiesti de la zero’ nu este suficient pentru un antreprenor, trebuie sa iti si placa sa o faci… intrebarea ce ar trebui pusa oricui inainte de a face pasul e simpla: ce ai construit pina acum in afara scolii sau a job-urilor anterioare?
am aflat ca e in regula daca nu stiu inca sa fac bani…este mult mai important sa am un produs/serviciu extraordinar…iar limbajul generic (sunt pasionat de antreprenoriat…) stiam ca nu este un cirlig pentru investitori; nu trebuie sa vorbesti despre pasiune, trebuie sa o traiesti… ‘and the rest will follow’
din pacate am aflat si ca mediul de afaceri actual este unul in care antreprenorii trebuie sa invetze suficienta de sine… nu, nu in sensul peiorativ, ci relativ la faptul ca singurele resurse (indiferent de natura acestora) pe care te poti baza cu adevarat sunt resursele proprii… antreprenorii nu ar trebui sa se bazeze pe resurse ‘externe’…
sunt lucruri pe care le-am simtit din plin de 3 ani incoace, pe propria-mi piele si nu regret nimic, poate doar faptul ca altii stiu sa vorbeasca mai bine despre ele decit mine… enjoy!
NR: pentru ca in anumite browsere videocast-ul nu se incarca, iata si link-ul respectiv:
http://blip.tv/play/g8sRgZTBLgI%2Em4v
Octombrie 5th, 2009 at 9:58 pm
Ma regasesc dupa un an de antreprenoriat in cele enuntate de tine.
Tenacitatea de a fi proaspat ca o margareta in fiecare zi indiferent de cum ai incheiat ziua precedenta mi se pare provocarea antreprenoriala adevarata in conjunctura economica actuala ( nu avem bugete!!).
As mai adauga nevoia antreprenorului de a cunoaste / folosi cu abilitate englezo-romana pentru a-si traduce serviciile/produsul si a intelege perceptia celor care fac parte din piata tinta.
Nici eu nu regret alegerea facuta!
Octombrie 6th, 2009 at 8:29 am
@elena: …dar daca nu-ti schimba cineva apa, macar din cind in cind, cam greu sa ramanem vandabile (noi margaretele), printre atitea ‘lalele de import’… looool, ce-i dur , este ca in antreprenoriat greselile iti apartin si platesti singur pentru a nu fi avut puterea de a spune NU intr-un anume moment… iar momente de acest fel pot foarte fi usor confundate cu oportunitatile, de aici incepe nebunia… uite ce mai zic si altii.