se reduce bugetul de training in corporatii…
in urma cu ceva timp postam titlurile citorva dintre cele mai bune carti de management scrise de-a lungul timpului…ieri am intrat in posesia a patru dintre ele, astfel incit urmatoarele articole vor fi nu doar o scurta recenzie, ci o incercare de a cauta exemple practice de implementare (constienta sau nu…) a ideilor respective in mediul de afaceri romanesc…(sic!)
First, Break all the Rules by Marcus Buckingham and Curt Coffman
People don’t change that much.
Don’t waste time trying to put in what was left out.
Try to draw out what was left in.
That is hard enough.
Conform unui articol realizat de mediafax, piata de training in 2008 a fost evaluata la 40 mil euro…vorbim aici de programe specializate de dezvoltare a unor competente/abilitati tehnice, de panaceul universal in procesul de instruire numit soft skills, sau de workshop-urile motivationale menite a genera ‘efuziuni si emulatii’ patriotarde visavis de propasirea companiei pe termen scurt? probabil de toate la un loc…
fuck…a devenit de bon ton sa crezi ca te poti juca de-a dumnezeu, netinind cont de faptul ca exista o limita pina la care poti remodela un individ, fidel doar propriei sale naturi. Nu exista notiunea de potential nelimitat, si sincer sa fiu desi mi-a placut sentimentul, atunci cind selectiv am incercat sa cresc capitalul profesional al unora dintre cei cu care am lucrat in mod direct (persoane care nu excelau…), am realizat ulterior ca imi canalizam efortul pentru a determina respectiva persoana sa devina din ce in ce mai mult ceea ce era deja… Astfel incit, ultimii ani din experienta corporatista i-am dedicat ‘cresterii talentelor’ (activitate pe care o desfasor si din perspectiva antreprenoriala)…mai mult, am considerat oportun sa transmit un mesaj clar legat de lipsa mea de interes si indiferenta fatis afisata fata de cei pe care i-am catalogat prin prisma antecedentelor profesionale, la nivelul maxim al incompetentei…pentru cei din urma, din pacate peste 60% din masa de manevra in domeniul corporatist in special, s-au inventat training-urile, workshop-urile, firmele cu programe de instruire standardizate (care functioneaza fara probleme in orice domeniu de business, de la farma la fmcg sau financiar bancar, pentru ca tipologia angajatului netalentat este aceeasi- standard!! ), din cauza unora ca ei s-a demonetizat esenta procesului de dezvoltare personala si profesionala customizat pe cerintele specifice ale fiecarui individ in parte… nu suntem la fel, deci nu putem fi tratati la fel…NOI nu EI … iar astazi in contextul in care bugetele de training ale corporatiilor sunt prima tinta a reducerilor de costuri (previziuni de scadere cu 30% pe 2009…), nimeni nu realizeaza ca impactul asupra activitatii curente este egal cu zero…pentru ca nivelul de incompetenta era atins de mult, asa ca nu poti face mai mult rau unui om daca nu-i mai spui/arati ca e prost…
NR…iar daca articolul te supara, hai sa-ti demonstrez ca nu ai ‘talent’ – citeste si incearca sa intelegi sensul a ceea ce scrie in continuare:
MILL1ON
iar daca nu descoperi nimic relevant, sa stii de la mine ca nici un curs din lume nu te va ajuta sa devii mai mult decit ceea ce esti…
Aprilie 10th, 2009 at 10:02 am
Salut Cristi,
Interesant postul tau. Nu stiu sa fi abordat cineva pana acum training-ul vazut ca progres profesional versus propriul potential.
Perfect logic ce zici si pertinent, insa numai pentru training-ul de soft skills, abilitati manageriale, comunicare, team building, dezvoltare personala, etc. Adica pentru 90% din notiunile pe care romanii le percep a fi training (formare profesionala).
Intr-adevar, nu are sens sa ceri cuiva sa fie empatic, un bun comunicator, etc, cand el nu are ceea ce ii trebuie. In schimb, diploma obtinuta, desi nu valoareaza nici cat o hartie igienica, da bine la CV. Ii va permite sa plece pe un salariu mai mare de la firma care l-a finantat sa „progreseze”.
As vrea insa sa iti atrag atentia ca in mediul coporatist din afara training inseamna dobandirea unor cunostiinte profesionale concrete: utilizarea unui soft de specialitate, legislatie specifica, management de proiect, etc.
Insa pana cand ajungem si noi sa intelegem ca team building nu aduce plus valoare utila la nivel de individ sau echipa, ca training-ul de dezvoltare personala este o mare vrajeala, asemanatoarele brain storming-urilor din studentie, va mai trece multa apa pe Dunare.
Mai ales se vor cheltui aiurea multi bani.
Aprilie 10th, 2009 at 11:01 am
Buna dimineata
, ca de obicei completarile tale imi ridica mingea la fileu… am sustinut si sustin programele de instruire specializata (technical/ professional skills) in cadrul companiilor, intr-o oarecare masura sustin si training-ul cu valente semi profesionale (gen notiuni de project management), dar avind in spate o experienta de peste 10 ani in training de soft skills (stiu ca par bigot spuning asta, poate chiar inconstient, legat de faptul ca una dintre activitatile mele se refera la training sic!), ma bazez pe experienta afirmind ca soft skills training a devenit in romania fie un mod de a compensa eventuale cresteri slariale sau de a cosmetiza un pachet de beneficii mutilat, fie un panaceu universal din prisma angajatului pentru o abordare arivista a cv-ului personal, adica useless vis a vis de dezvoltarea unor competente soft, sau de impactul in activitatea zilnica a individului… Legat de team building si ideea de team in sine, pregatesc un post care sunt convins ca iti va stirni multe comentarii…
Aprilie 10th, 2009 at 11:35 am
@ cristi
Mi-e greu sa vin cu ceva nou fata de cele pe care le-am spus deja despre TB in trecut.
O masina de tocat banii daca o privesti ca pe training, o maniera eleganta de a oferi o prima, daca o privesti ca pe o recompensa.
Cam atat!
Aprilie 10th, 2009 at 1:03 pm
@acspot: nu am fost explicit, nu ma refeream la teambuilding ca si ‘instrument’ de imbunatatire a relationarii interpersonale, bla, bla… ci la team building/ sau modalitatea crearii echipelor in cadrul corporatiilor pentru diverse task-uri conexe (proiecte de exemplu)… si aici este o intreaga tevatura despre wrong/right in definirea succesului unor astfel de miniorganizatii cu structura flat (fara ierarhii)…
Aprilie 10th, 2009 at 3:04 pm
Te astept. Sa vedem ce comentarii va naste postul tau
Martie 14th, 2010 at 1:29 pm
asa
back in.. corporatie:)
si fara inhibitii, ov coz
sa citim the bestseller ..aa …poster!!!
si mie imi place Gallup si ai lor
(am cele 12 elemente.. cu autograf, ca i-am luat interviu autorului – hehe)
(imi place si Valentina Sandu – care, din pacate, nu mai e a lor)
a te juca de-a Dumnezeu nu e de bon ton, e – cum zici mai departe –
‘natura lui’, a omului adik.
Si, da, sa vezi lupta intre.. naturi
Nivelul de incompetenta e primul nivel DUPA nivelul de competenta maxima !
si aci, ca si in organizatiile alea – despre care promit ca scriu (mult multumesc de invitatie) – actioneaza inertia si… incercarea lui Dumnezeu (din « in fiecare om, un zeu isi face incercarea ») : ‘daca am fost bun pana aci, de ce sa nu incerc mai mult ?! ‘
Acum intervine managerul care.. sparge toate regulile, dupa care devine lider, ca sa tina calda supa.. performantionala
Asa ca aci ma despart de tine (asta e sintagma noiciana – ca sa fie clar
)
La ce foloseste sa.. depistezi prosti ?
Ce face un manager cu EL insusi facand asta ?
Orice om are un nivel de competenta la care nu e mediocru – vorba lui Seth Godin. Acolo se poate dezvolta.
Trainingurile dau gres – alea nevocationale ( ca sa fac diferenta corect subliniata de @acspot) pentru ca nu fac ceea ce atragi tu atentia ca trebuie sa faca :
o analiza a ‘progresului profesional versus propriul potential’/@acspot.
Apropo de ce zici foarte frumos : ‘efortul pentru a determina respectiva persoana sa devina din ce in ce mai mult ceea ce era deja…’
)
)))))))
Sa va zic secventa ’revelatrice’ in emisiunea arena leilor – due to language, it is true
Domnisoara – antreprenor, de!!!
Ideea – ca ideea, mishuna
Prezentarea – amuzanta, ca era vorba chiar.. moldoveneasca
(la aparitia, in proiectul expus, la cheltuieli, a itemului ’dereticatoare’ leii – well, s-au min/eunat
Rezultat ei – e o idee, dar trebuie blabla, planul nu poate functiona!
Rezultat ea – Eu raman increzuta!
(citeste – ’am incredere in ce am propus’)
Martie 14th, 2010 at 2:58 pm
@magda: spumoasa ca de obicei (sic!) te astept, ai promis (vezi ca ai dat in scris)… si acum de la punctul cu rascrucea: era vorba aia cu ‘daca nu stii unde vrei sa ajungi atunci nu conteaza incotro o iei’, pe care multe firme de training au marshat cand au vandut seminarii abject de proaste pentru sume imense catre corporatii nesatule de parfumul cu iz de elitism pe care il dadea un buget de training gravidutz… dupa care s-a gatat, nu pentru ca s-au trezit unii ca vezi doamne ‘nu e calitate prima’, ci pen ca s-a golit recipientul- ulterior vazand ca si cu si fara training, amploaiatu’ presteaza similar, corporatia a avut o revelatie… inca una, si inca una… si uite asa de vreo 2 ani incoace nu-si revin din revelatii, iar mirificele firme de training se dau cu curu de pamant cum sa se ‘reinventeze’ prin mega training-uri de leadership/ sau alte minunatii catre cei care au dat cu pixu pe bugetele respective… ca de, tre’ sa prinda ceva, altfel se apuca de consultanta si acolo muncesti nu spui poezele, iar pentru naturelu’ lor nu face bine… na ca m-am pornit!
Martie 14th, 2010 at 9:14 pm
poi, e bine ca te-ai pornit
in fine, eu cred ca te-ai .. ambalat
ca pornit – hehe dragalitza Doamne
si stii si incotro.
eu spun pe la treineii (!) mei chestia aia chinezeasca ca drumul de o mie de Li incepe cu primul pas.
De ce nu cu primii o suta ?!
Pentru ca primul pas da directia.
Noi, romanii, ne-am luat totdeauna ..’margini’(sic!)
Si bezmeticim voios suta. (bez-metic e un cuvant fain din rusa/fara sa intalnesti ceva/cineva/rost)
Cica “pe roman timpul nu il sinchiseste”
!!!
Martie 17th, 2010 at 10:11 pm
@magda:
bine, m-am ambalat:))