6 argumente in favoarea conceptului Corporate Culture 2.0
…cultura corporatista este pe punctul de a suferi schimbari majore de structura, operate la nivelul conceptual si al sistemelor de valori traditionale, datorita inerentei implicari a individului (employee 2.0) in mediul social virtual.
retelele sociale, asocierile voluntare in grupuri ce ’share (sic!)’ interese comune, ‘poll-urile’, nivele de autoritate/expertiza Q&A, forumuri specializate, wiki, blog-uri, site-uri de partajare ( ’share’ ) a fisierelor, sunt categorii de resurse si knowledge ce depasesc granitele clasicului Intranet (rest in peace), creind o perspectiva creativa si novatoare pentru ceea ce in termeni clasici s-ar numi “problem solving”…
accesul la informatie capata valentele unei tranzactii free of charge, voluntara si cu implicatii profunde la nivelul mentalitatii comunitatii…comunitatea in sine nu mai poate fi delimitata geografic, criteriile de apartenenta la un grup isi pierd consistenta zonala (de fapt constringerea era temporala!), relatiile interpersonale fiind redefinite…employee 2.0 cauta solutii in afara resurselor inhouse si contribuie la furnizarea de solutii intr-un mediu rupt de contextul ’safe’ al cubicle-ului (motivatia personala este extrem de relevanta in cadrul unei colectivitati inchise, bazata pe reguli si proceduri)
…in acest context, J.Bernoff stabileste ierarhia consumatorului de social media, similar ca si constructie conceptului clasic technology adoption life cycle al lui Rogers:
J.Bernoff/SlideShare
… aici intervine contractia, spasmul culturii corporatiste…riscul generat de gradul de confidentialitate al informatiilor share-uite si riscul generat de utilizarea timpului (asumat ca productiv) in social networking…ooops. nu bun…cultura corporatista este un sistem de valori construit pe percepte dogmatice (open communication de exemplu este una dintre valorile pe care in mod cert o putem regasi in principiile de business a 90% dintre corporatii…in cite insa este cu adevarat transpusa in practica?), extrem de reticent la intruziuni din exterior, dar extrem de vulnerabil la modificari din interior (employee 2.0!!!)…evadarea din panopticon-ul corporatist in mediul virtual poate reprezenta deopotriva primul semn de schimbare a structurilor organizationale clasice( ierarhice) pe nivele de autoritate profesionala si competenta…utopic nu?
…si totusi, daca stau sa ma gindesc aspectele relevante ale schimbarii ar putea fi rezumate in 6 idei esentiale, usor de transformat intr-un sistem de valori al nou nascutei Corporate Culture 2.0:
-Relatiile personale/profesionale cu clientii si partenerii devin multe mai puternice (apar oportunitati pe segmente de piata si tipologii de consumatori pentru atragerea carora cheltuielile clasice de promovare ar fi fost prohibitive)
-Exista o reala deschidere in comunicarea interna datorata in principal comunicarii externe (transparenta)
-Employee 2.0 (urmasul angajatului evaluat anost printr-un performance appraisal anual) capata autoritate si este evaluat constant si consistent ca urmare a contributiilor sale in mediul virtual
-Employee 2.0 dezvolta un sentiment de apartenenenta la comunitate/ grup (consolideaza implicit apartenenta la cultura corporatiei 2.0)
-Corporate Culture 2.0 IS FUN!
NR: despre modul in care corporatiile trateaza accesul la social networks intr-un articol viitor…
Martie 18th, 2009 at 1:26 am
Salut Cristi,
Multumesc pentru timpul si efortul de a publica aceste informatii pe blog; sunt interesante si utile, insa cred ca va trebui sa mai asteptam ceva timp pana cand aceste teorii vor fi transpuse in practica.
Tot din perspectiva practica vad aici cateva limitari ale corporate culture 2.0 in cazul contributiilor personale ale angajatilor la dezvoltarea unui mediu social si profesional virtual:
- lipsa desavarsita a unei cenzuri poate naste un sistem haotic, in care informatia relevanta pentru cineva este complect irelevanta pentru altcineva din acelasi grup;
- in cazul unor companii cu numar mare de angajati, contributia personala la cunoasterea corporatista virtuala (online corporate knowledge) poate fi victima propriului succes. Volumul mare de informatie va sufoca sistemul, facand munca de extractie a informatiei utile descurajant de grea;
- legat direct de punctul de mai sus, este foarte posibil ca cei care publica in sistem sa nu verifice in prealabil daca informatia exista sau nu deja in sistem. Apar astfel dubluri ale informatiei care cresc artificial volumul sistemului(vezi punctul de mai sus);
- crearea unui sistem propriu de comunicare virtuala va conduce la cautarea de solutii personalizate de securizare, publicare si accesare de informatii. Acest lucru va face transferul datelor in viitor pe platforme mai performante dificil, de cele mai multe ori fiind mai simplu pastrarea sistemului vechi si lansarea celui nou in speranta migrarii integrale a utilizatorilor catre noile platforme;
- legat de cele de mai sus, un nou sistem de comunicare virtuala presupune un noua formare profesioala a celor implicati – alt cost.
Ar mai fi lucruri de spus, insa nu vreau sa plictisesc pe nimeni.
Tine-ne la curent cu ce se mai intampla in lume!
Martie 18th, 2009 at 10:09 am
@acspot: Ma bucur sa te am alaturi si aici…
Intr-adevar argumentele tale sunt viabile raportat la situatia contextuala de moment, totusi am sa incerc sa iti dau citeva idei punctuale care cred eu ca reprezinta primii pasi in solutionarea sincopelor existente:
-pentru primele 4 observatii vezi cazul wikipedia… aplicatii similare dar la nivel de corporatii exista deja (enterprise wiki) si iti dau doar un exemplu, la care am ajuns din extensia in Romania care desi materializata sub forma unei platforme gen blog, are valente mult mai complexe…deci se poate
-pentru punctul 5, desi pare simplu sa discuti despre Employee 2.0 si tot ceea ce presupune schimbarea in sine, lucrurile sunt vizibil mai incurcate pentru ca se lucreaza direct cu ‘naturelul’, pe de alta parte exista deja companii de consultanta care isi centreaza existenta pe implementarea principiilor Corporate Culture 2.0 tinind cont de schimbarea principiilor de business si a mentalitatii individului relativ la rolul culturii corporatiste in statusul business-ului per ansamblu vezi aici un exemplu… deci nu suntem atit de departe de viitor
sper ca nu te-am agresat cu prea multa informatie… dar mi-au placut intotdeauna ‘centrarile’ tale…
Martie 18th, 2009 at 1:30 pm
Salut,
Sunt in drum catre casa, asa ca abia maine ma pot uita pe ce mi-ai trimis.
Ma bucur ca ti-ai facut sait. Varianta anterioara nu era cea mai buna solutie
Incerc sa mai combat cu tine; e greu sa gasesti un partener de discutii corporatiste zilele astea.
PS: Sper ca centrarile mele sunt si la cap, nu numai la voleu
Martie 18th, 2009 at 2:09 pm
ce nu se ridica peste centura nu preiau…
esti binevenit oricind !
Martie 25th, 2009 at 9:34 pm
M-am uitat la entreprise wiki. Sunt sigur ca acolo exista cenzura.
Template-urile de publicare a informatiei, pe cat sunt de usor de utilizat, pe atat sunt de greu de accesat. Nu orice are dreptul de publicare.
Si este normal asa.
Am lucrat pentru o companie care a adoptat de mult un sistem similar de publicare online a celor mai bune practici, sisteme de raportare tip QHSE, etc.
Volumul mare de informatii este principalul inamic al extragerii elentului util din aceste dabze de date care cresc continuu in volum.
Martie 25th, 2009 at 9:53 pm
bineinteles ca exista cenzura…
si wikipedia are cenzura (doar sa te uiti cum se sterg pagini intregi…), si retelele sociale au cenzura in cadrul grupurilor de discutii (moderatorul publica ce considera subiectiv ca are relevanta …in cazul fericit in care nu taie pentru ca s-a trezit cu curu’n sus …), si blog-urile au cenzura la comentarii… sa vezi ce minunat te simti ca angajat corporatist cind ti se interzice accesul la forumul de pe intranetul companiei… pe de alta parte, eu cred cu convingere ca in maxim 2-3 ani dupa cum se misca lucrurile in online, intreaga (infra)structura operationala a companiilor se va regindi… e imposibil sa ramii inchistat in propriul cocon corporatist si sa iti pastrezi locul in piata…